Imi vine si acum sa plang cand imi amintesc…M-am abtinut si atunci cu greu, ca sa nu fac si mai dificil momentul. Copilasul de nici 2 ani, dupa operatia de extirpare a unei tumori canceroase, radea de la fereastra camerei de spital.

Astfel de momente de inocenta pura si de optimism fata de viata iti dau sentimente amestecate, pe de o parte iti vine sa plangi de bucurie, pe de alta parte sa plangi de durere.

Acum copilasul face chimioterapie, a mai crescut si este in continuare vesel si vioi, cu zambetul pe buze. Iar eu ma bucur enorm ca este asa si am incredere ca va invinge boala cu acel zambet..

Am vazut campania lansata de Danone si am vrut sa scriu despre ea aici, pe blog, tocmai pentru ca m-a facut sa-mi amintesc..

In fiecare zi cand zambiti, aduceti-va aminte de copiii bolnavi si daca aveti posibilitatea, faceti ceva pentru ca si ei sa zambeasca.

Desi incerc sa transmit in general emotii pozitive si optimism, nu pot sa trec peste groaznicul eveniment de la maternitatea Giulesti.. Niste ingerasi luati prea devreme dintre noi..Ce este in sufletul parintilor ramasi fara ei, nici nu pot sa-mi imaginez macar..
Acum vine insa intrebarea: cand se va schimba sistemul medical? Ma refer schimat din temelii, tot, fara sa ramana nici o urma din ceea ce este astazi. Exista atat de multa nepasare si lipsa de interes, incat uneori te intrebi daca intradevar anumiti (nu spun toti..) medici sunt oameni..
Ma simt revoltata fata de ceea ce s-a intamplat si in acelasi timp neputincioasa fata de cei vinovati, care sper sa plateasca ignoranta si nesimtirea lor intr-un mod cat mai dur si greu de indurat – desi si aici e relativ si nu se stie daca justitia va reusi sa-i pedepseasca asa cum trebuie.
Nu cred ca trebuia sa se intample o asa tragedie ca sa ne dam seama de nesimtirea care zace in anumiti medici si asistente – imi este si greu sa le numesc astfel.
Am ramas oarecum fara cuvinte..de fapt, ce as putea sa spun ca sa alin durerea parintilor? Daca as putea, as da timpul inapoi..Dumnezeu sa-i odihneasca pe micutii plecati mult prea devreme dintre noi.

Vremurile sunt asa cum sunt, nu reiau contextul „atotprezentat” pe canalele TV de stiri si in general in presa si per ansamblu exista o tensiune si o teama indusa de situatia economica a tarii. Pe buna dreptate ne gandim ce se va intampla in viitor, cum vor evolua lucrurile si mai ales, pentru fiecare dintre noi ce va fi..Ei bine, traim intr-o societate care isi pierde echilibrul si logica, insa acest lucru nu ne impiedica pe unii dintre noi sa fim altfel, sa fim liberi! Libertatea este un bun pretios, pentru ca este a noastra si ne permite sa gandim asa cum dorim, sa facem ce simtim si sa mergem pe un drum ales de noi, nu de altii.
Pentru ca suntem liberi avem dreptul sa visam! Si nu ma refer la visele nocturne, ci la visele care intruchipeaza dorintele noastre si aspiratiile pe care le avem si la care nazuim intr-o lume dificila.
De ce sa visam?
Pentru ca TOTUL incepe cu un VIS! Nu ai limite atunci cand visezi, te simti bine si implinit, vizualizezi dorintele implinite deja si din acest punct incepe sa se creeze partea materiala a viselor; cu cat stii mai bine ce iti doresti si pui toate sentimentele in aceste ganduri, cu atat esti mai aproape de materializarea lor!
The Secret este un film foarte bun si il recomand tuturor intrucat subliniaza in mod stiintific cele spuse de mine anterior.
Trebuie sa ai un vis si sa crezi, pentru ca atunci cand crezi cu toata fiinta ta intr-un lucru, acela se va materializa mai devreme sau mai tarziu!