Deciziile si asumarea

In fiecare etapa din viata noastra ne dorim lucruri, precum sanatate, bani, timp liber, relatii etc. Lista este lunga si se actualizeaza constant in functie de ceea ce obtinem, de schimbari neasteptate de context sau alti factori externi, zicem noi, asupra carora nu avem control. Singurul lucru asupra caruia avem control este propria persoana. Si daca reflectam la aceasta idee, de fapt, pentru a evolua noi, si apoi cei din jurul nostru, controlul asupra propriei persoane este tot ceea ce avem nevoie. 
De ce? Fiindca de exemplu, atunci cand cineva decide sa-si cumpere o casa intr-un alt oras, aceasta schimbare influenteaza intr-o masura mai mare sau mai mica o multime de alte persoane: familie, iubit sau iubita, colegi, copii, prieteni, si totii oamenii cu care interactiona persoana respectiva. Deci ce se intampla de fapt, atunci cand oricare dintre noi ia o decizie personala? Schimbi viata ta, dar si a celor din jurul tau. 

Este o responsabilitate pe care decizi sa ti-o asumi sau nu, sa-ti asumi consecintele sau nu. 

Cand esti copil, decid pentru tine si isi asuma parintii. Ei sunt mereu langa tine, te protejeaza, te ajuta, iti ofera ceea ce considera ei ca ai avea nevoie, in functie de ce le-a lipsit lor si de ceea ce au avut. Fiecare generatie si fiecare parinte, conform cu ceea ce a trait, a dat mai departe o mostenire copiilor, formata din idei despre lucruri, abordari asupra vietii etc. 

Copilul care devine adult preia mostenirea, evident, si incepe sa adauge la ea. Ideal, prin decizii si asumare. Real, de multe ori, prin decizii si neasumare sau nehotarare, incapacitatatea de a lua decizii fara o aprobare din partea parintilor, o confirmare pe care o cauta in mostenirea transmisa. Iar cand nu o gaseste, ramane blocat sau cauta in alta parte, acolo unde gaseste intotdeauna raspunsuri: in propria persoana. Si atunci evolueaza, devine adult (aspect care se pare ca nu prea este dat de varsta).

Cand spun sa evolueze ca om, ma refer la a decide si a actiona pentru a obtine lucrurile care il fac pe acel om sa se simta implinit – deci nu pe prietenul x, pe vecina de la 4 sau pe oricine altcineva. Ei au nevoile lor, au filtrul lor propriu prin care vad viata, deci abordarea si metodele prin care aleg sa actioneze sunt ale lor. Fiecare insa poate sa observe, sa preia de la altii, dar sa adapteze doar ceea ce simte ca il ajuta sa-si construiasca propriile metode si propriul drum.

Dezvoltarea noastra ca oameni tine de capacitatea de a lua deciziile pe care simtim ca e nevoie sa le luam, la un anumit moment din viata noastra. Iar aceste decizii sa vina de la omul adult, in deplina cunostinta de cauza, nu ca joaca sau pe baza unei idei invatate/interpretate in copilarie sau adolescenta. Mai ales ca, asa cum spuneam mai sus, consecintele ii afecteaza si pe cei din jur, nu doar pe cel care decide. 

Iar daca deciziile vin de la adult, atunci de obicei, influenta este pozitiva pentru toata lumea.

Deci hai sa luam deciziile care consideram ca ne ajuta sa fim niste oameni mai buni azi decat ieri.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s