Cum identificam oamenii in care putem avea incredere ca vor face ceea ce spun? Ei bine, nu avem cum. Celor pe care ii cunoastem deja sau cei pe care i-am cunoscut ieri sau azi, le acordam incredere, in speranta ca vor si merita acest lucru. Numai ca pentru ca nu suntem intr-o lume perfecta sau macar normala, la un moment dat, in functie de nivelul de incredere acordat, suntem „faultati” de cei carora le-am acordat incredere. Probabil veti spune ca nu este nimic nou in asta; intradevar, insa ar trebui sa privim lucrurile din perspectiva a ceea ce „trebuie sa fie”, nu a „ceea ce este” si sa incercam sa facem ceva in acest sens. In primul rand, sa acordam un minim de incredere tuturor – persoane cunoscute sau noi si sa pastram informatiile si lucrurile care nu ii privesc direct, pentru noi. Astfel „ne asiguram spatele” si prevenim eventualele dezamagiri cauzate de utilizarea necorespunzatoare de catre „cunoscuti”/”prieteni” a informatiilor sau lucrurilor oferite de noi. Ca si veste buna, exista totusi si persoane -doua sau trei – in care putem avea incredere, respectiv parintii si partenerul de viata – aici in cazul in care este intradevar partenerul de viata, nu orice persoana cu care avem o relatie. Pana la urma, totul e relativ, asa ca fiecare dintre noi alegem persoanele in care sa avem incredere si este perfect atunci cand au fost alese bine :).
Si ce te faci cand realizezi abia dupa 20 de ani ca nu ai ales bine? Nu mai poti sa o iei de la capat, nu? Sau, si mai rau, ce te faci daca ajungi la concluzia ca nimeni nu merita increderea ta? Daca ai incredere…poti fi ranit! Daca nu ai, stai la adapost, dar n-o sa cunosti niciodata lucrurile pentru care merita sa traiesti…
arowsmaker, sunt de acord ca poti fi ranit daca acorzi incredere celor din jur, dar asa cum ai concluzionat si tu, daca nu risti in viata, nu prea castigi, indiferent ca e vorba despre incredere acordata sau altceva.
Este greu cand esti ranit, dar avem posibilitatea ca oameni sa depasim astfel de situatii. In plus, daca vrem sa nu fim raniti sau sa ne adapostim de tot si de toate, mergem pe o insula pustie si suntem la adapost! Insa sunt sigura ca toti preferam viata alaturi de ceilalti, cu lucrurile bune si rele pe care le presupune, decat singuratatea si pustietatea sufleteasca..
Numai bine!